Documentat la 6 octombrie 2026.
Un client din alt stat membru îți cere o factură în euro. Moneda este ușor de ales; tratamentul fiscal cere mai întâi să stabilești cine cumpără și ce serviciu prestezi. Adresa din străinătate nu este suficientă pentru a decide dacă aplici TVA sau dacă factura se transmite în RO e-Factura.
Ghidul privește servicii prestate de o firmă stabilită în România către o firmă din alt stat UE. Vânzarea de bunuri, serviciile către consumatori și operațiunile cu reguli speciale trebuie analizate separat.
Verifică beneficiarul înainte de prima factură
Cere denumirea juridică, adresa, codul de TVA și datele contractuale. Verifică numărul în VIES și păstrează rezultatul împreună cu documentele clientului. Dacă verificarea nu confirmă codul, clarifică situația; nu trata un rezultat invalid drept dovadă că operațiunea are automat un anumit regim.
Identifică și sediul care primește efectiv serviciul. Contractul cu un grup internațional poate implica mai multe entități, iar numele comercial nu este suficient pentru a determina destinatarul facturii.
Stabilește locul prestării
Pentru serviciile B2B care intră în regula generală, locul prestării este, în principiu, la beneficiar; mecanismul taxării inverse este uzual când beneficiarul este persoana obligată la plata taxei. Există însă excepții, inclusiv pentru anumite servicii legate de imobile sau accesul la evenimente. Comisia Europeană explică distincția în ghidul TVA transfrontalier.
Nu copia tratamentul unei facturi de consultanță pe o lucrare la un imobil. Analiza începe de la serviciu și de la locul său fiscal, apoi se reflectă în document.
Ce verifici pe factură
Folosește datele fiscale corecte, descrierea serviciului, perioada, moneda și mențiunea fiscală adecvată. Taxarea inversă nu este sinonimă cu o cotă aleasă arbitrar de 0%. Documentul trebuie să exprime motivul pentru care furnizorul nu colectează TVA în situația respectivă.
Dacă firma ta nu este înregistrată normal în scopuri de TVA, discută înainte de prestare eventuala înregistrare specială prevăzută de art. 317. Pentru serviciile intracomunitare relevante se verifică și obligația declarației 390; aceasta este distinctă de transmiterea unei facturi în SPV.
De ce nu spunem „facturile UE nu intră în SPV”
Obligația e-Factura se analizează după operațiune, locul ei și statutul părților. Legislația din 2026 include situații privind beneficiari nestabiliți, dar înregistrați în scopuri de TVA în România. Țara adresei clientului nu este un filtru suficient.
Înainte de emitere, notează în dosarul clientului încadrarea confirmată cu contabilul și aplic-o consecvent numai cât timp datele operațiunii rămân aceleași.
Factura în euro și încasarea efectivă
Exemplu: factura este de 1.000 EUR, iar banca evidențiază 990 EUR primiți. Verifică instrucțiunile de plată și documentele bancare: diferența poate reprezenta un comision documentat ori o plată insuficientă. Nu o transforma automat în reducere comercială.
Păstrează distinct valoarea facturii, suma transferată, suma creditată și comisioanele. Dacă încasarea este în altă monedă, documentează conversia și lasă contabilului informațiile necesare înregistrării diferențelor de curs.
În Finans, pornești de la factura către client și urmărești separat încasarea. Verifică și câmpurile unei facturi înainte să emiți primul document extern.
Surse: ghidul Comisiei Europene de mai sus; ANAF — explicațiile formularului 390; OUG 120/2021, art. 10; Normele Codului fiscal privind serviciile intracomunitare.